Adrian Iorgulescu - faţa în faţă cu istoria

Of, ce pacat. Adrian Iorgulescu a ratat şansa de a intra în istorie. Vedeţi cum în Suplimentul de Cultură.
Poate reuşeste, totuşi, săptămâna viitoare.

Observator are site nou

Observator Cultural şi-a făcut un site nou, citibil. Ura! Mai sunt încă publicaţii culturale cu pretenţii care nu au auzit de internet (vezi Dilemateca) sau extraordinarul site al Dilemei Vechi.

p.s. cu sau fără legatura: Am gasit (abia) azi un articol al lui mihai iovănel despre critica literară în publicatiile româneşti. Citiţi-l că merită!
E din revista Cultura (o altă publicaţie care se îngrijeşte "mult" de site-ul său).

Rusia lui Putin

După ce a băut toată ziua, un comandant al unei unităţi "în misiune" în Cecenia are chef şi de ceva distracţie. "Hai să bombardăm satul din vale", zice el. Îl leagă pe colonelul care se opune distracţiei şi... dăi cu tunul. La un moment dat i se face chef şi de un futai, aşa că pleacă în sat cu tancul şi răpeşte o femeie. O aduce în cortul lui, o violează şi, apoi, o omoară.
Interesantă e şi urmarea. La tribunal comandantul a susţinut că femeia era o lunetistă (!!!!!!!) din trupele de gherilă şi că a omorât-o în legitimă apărare. (Se pare că fata, după ce se autoviolase, a vrut să îl omoare pe bietul comandant). Ce e şi mai interesant e că întreaga Rusie îl susţinea pe acest brav bărbat rus şi a fost chiar şocată să afle că tribunalul l-a condamnat. Să nu credeţi acum că astfel de fapte se pedepsesc în Rusia. A fost unul din puţinele cazuri în care un comandant din armată a avut de suferit.
E doar una din poveştile reale pe care le veţi găsi în cartea Annei Politkovskaia. O lectură fff interesantă şi pentru cei cărora nu le plac nici politica, nici cărţile politice.

Frumoasă este şi povestea cărţii în România, unde reclama outdoor a fost cenzurată. Povestea o găsiţi aici. A apărut şi un articol pe această temă, dar presa noastră scumpă şi dragă a fost mai preocupată de extraordinarul moment în care băsescu a dat mâna cu putin. (Dar ce vorbesc io? A doua zi după "incidentul" de la Timpuri Noi, câteva ziare s-au grăbit să anunţe "eficienţa poliţiei în anihilarea bandelor de anahişti". Până acum n-am văzut încă nicio reacţie din partea autorităţilor, nicio scuză, nicio demisie, nicio demitere. Cred că ei sunt chiar convinşi că au acţionat corect.)
La fel de surpinzătoare mi se pare şi lipsa de reacţie a editurii, care ar fi putut să facă un mic scandal, măcar aşa, ca să îşi vândă mai bine cartea. Dar scandalul e o strategie de marketing. Prea complicat, nu?

Remuşcare

Pe tot parcursul vizionării am avut impresia că regizorul e mai degrabă interesat de cât de bine îi stă şuviţa lu’ Keira Knightley, de cum îi stă breteaua de la rochie, de cât de frumoasă e imaginea, decât de poveste. Pân la urmă i-a iesit şi povestea, iar filmul nu e chiar rău. Dacă n-ar fi avut atât de multe faze kitsch, ar fi fost chiar mai bun. (El alergând după autobuz, perdeluţa fluturând la geam, etc.). Da văd că kitsch-ul dă bine. Atonement a luat o groază de premii. Da’ şi Titanicu’ a luat şi un kitsch mai mare ca ăla nu cred să se existe. Când te buşeste râsul la o secvenţă dramatică, nu e tocmai bine.
Şi nu am înţeles de ce distribuitorii filmului au ales titlul Remuşcare, când traducerea în română a cărţii lui McEwan poartă titlul Ispăşire.

Un magazin s-a tranformat in galerie de arta

Magazinul Kenvello de la Universitate s-a defiinţat şi în locul lui a apărut o galerie de artă. Temporar. Mai multe detalii aici.

Mihaela Radulescu nu a venit la Pamuk

Recunoaşteţi afişul din imaginea alăturată? Ei bine, Mihaela NU A VENIT la Pamuk. Au fost în schimb câţiva care păreau că nu au deschis vreo carte a turcului.
În rest, a fost frumos. Românesc. Neşte sticle de apă dar niciun pahar pt invitaţi. Un microfon care nu mergea. Întrebări kilometrice. Pierdut timp cu lectura din carte, în condiţiile în care totul trebuia să se încheie la 7.30 fix. Evident că a început şi cu întâziere: 15 min. De 2 ori l-au întrerupt pe om din dicurs
Dar astea ar fi trecut neobservate, dk întrebările ar fi fost interesante şi incitante. A fost de alea de om care azi a auzit de Pamuk şi tre să pună şi el o întrebare.

p.s.1 cică mihalela n-a venit pt că avut nu ştiu ce contract de onorat. Slavă domnului am scăpat de un alt moment penibil în seara asta...

p.s.2 mihaela răduleascu este unul din puţinii jurnalişti din românia care au ocazia să facă interviu cu pamuk. E normal, nu? Cartea ei s-a vândut mai bine decât alea ale lu orhan.

p.s. + infinit: se pare că mihaela n-a mai facut interviu cu pamuk.