Măcar la farmacie

Ieri la Constanţa. Pe strada pietonală din faţa mall-ului, doi lucrători la salubritate. Ea mătura, el golea coşurile de gunoi.
El: Hai mă! Pentru câteva chiştoace ...
Ea: Lasă-mă măcar aici. Cel puţin în faţă la farmacie să fie curat.
Nu-i de mirare că strada era jegoasă.

Azi la Bucureşti. Pe la Republica. O cuşcă de câine frumos vopsită. Câinele alături. Pe cuşcă o cruce. Arăta ca o biserică în miniatură.
Din păcate, nu aveam aparatul la mine.

De mâine plec în prospecţie. Voi cerceta cât de credincioşi sunt câinii şi cum e cu chiştoacele la alţii. Adică, mai exact şi precis, plec o ţâră. În vacanţă. Dar mă întorc... Din păcate...

Funny games U.S.

Anna: Why don't you just kill us?

Peter: [smiling] You shouldn't forget the importance of entertainment.

Cam asta e tot ce e de spus despre, tot ce e de reţinut din filmul lui Haneke. Adică omul (re)face un film doar ca să ne demostreze că ştie să facă un film de entertainment. Şi aici o nimereşte. Chiar ştie. Dar asta e toată miza. Pe lângă punerea la încercare a emoţiilor spectatorului, nu mai e nimic. Ba la un moment dat e cât pe ce să o dea cu bâta-n baltă, când cei doi geniali killeri (sau psihopaţi, sau cum vreţi să le spuneţi) încep o conversaţie despre realitate şi ficţiune. Noroc că durează puţin.
Cum nu sunt mare fan al genului horror (sau, în fine, a acelor filme în care îţi sunt puse la încercare emoţiile prin intermediul unor întâmplări oribile - căci nu despre horror e vorba aici) am rămas cam dezamăgit. Adică puştii, (mai ales blondul) sunt geniali. Suspans cât cuprinde. Dar, care-i scopul? Şi care-i ideea cu refacerea filmului cadru cu cadru numai ca să fie în engleză?

Ediţii de lux ?!?!?!

Deci io nu înţeleg. De ce ar vrea cineva să aibă acasă cărţi de Vintilă Corbul şi Sven Hassel în ediţii de lux? Mărturisesc că nu i-am citit, or fi buni pe genul lor, dar ăştia sunt exact tipul de autori care scriu cărţi ieftine. Literatură de consum, "roman de gare" sau cum vreţi să îi spuneţi. De ce aş da 50 de lei pe Căderea Constantinopolelui sau pe Legiunea Blestematilor? Ăştia sunt autori pe care dai 5 lei înainte să te urci în tren şi când cobori laşi cartea acolo. Ok, cu filmele lu' Sergiu Nicolaescu, scoase tot de Adevărul, înţeleg... Pentru 50% din populaţia României, Nicolaescu e în continuare REGIZORUL. Încă se înghesuie lumea să îi vadă prostiile. Astea se vând dacă le dai ieftin.
Dar Vintilă Corbul, Eugen Burada, Sven Hassel, Theodor Constantin (tre să mărturisesc că de ăsta din urmă nici n-am auzit) nu sunt autori de publicat în ediţii de lux. Nici ei nu cred că s-au gândit vreodată că o să fie. Probabil că şefii care au decis să îi publice pe ăştia nu au mai pus mâna pe o carte demult. Probabil că în adolescenţă li s-a părut lor Vintilă foarte tare, drept urmare omul trebuie să fie un "autor mare".
Şi publicarea ăstora mi se pare cu atât mai suprinzătoare cu cât trustul are două publicaţii de cultură: Dilema şi Dilemateca (ba până nu demult aveau şi România Literară). Ar fi putut să se sfătuiască şi ei cu oamenii de acolo, dacă tot voiau să publice cărţi. Sigur s-ar fi găsit o soluţie de compromis: adică publicarea unor autori şi buni şi vandabili. Aşa, pentru că (bănuiesc) nu le merge prea bine cu vânzarea ăstora, mai bagă şi o groază de bani în publicitate... Şi mă asasinează pe mine cu reclamele lor.

Urbancolia - Dan Sociu

Când am aflat că e scrisă ca o scrisoare către Pascal Bruckner, personaj care, nu stiu exact de ce, nu mi-e prea simpatic, am zis că mai bine nu citesc cartea asta, că sigur nu o să-mi placă. Dar pentru că mi-e simpatic Sociu, am făcut, totuşi, acest "efort". (În fapt, nu e niciun efort: se citeşte în două ore.) E, totuşi, de apreciat aici ideea unei strategii de vânzare impuse chiar prin subiect. Bănuiesc că sunt mai mulţi fani ai francezului decât "ne-fani". Prin urmare există oameni care îşi vor cumpăra cartea doar pentru că apare şi Bruckner. Şi franţuzul, chiar dacă a contribuit indirect la naşterea unei relaţii amoroase (între Sociu şi iubita lui - vorbim de personajele din carte, viaţa reală nu intră în atribuţiunile mele de cititor), ar fi putut foarte bine să fie scos din poveste.
Şi cum ziceam, mi-era frică de Bruckner, dar...am ajuns la final să îmi doresc ca franţuzul să fi apărut mai mult. Nu de alta, dar adresarea către acesta mi se pare o temă, care e enunţată, dar aproape deloc folosită . Şi la fel, mi se pare că se întâmplă şi cu povestea şi cu personajele. Adică abia afli cine sunt ăia şi ce-i cu ei, abia începe povestea, că s-a şi terminat. Mi se pare că e mai degrabă, un foarte bun punct de plecare pentru un roman, decât un roman în sine. Fără o construcţie prea amplă, fără personaje prea conturate (în afară de personajul Sociu), Urbancolia e, aşa... o stare, în care fie intri , fie nu, o stare care îţi place sau nu. Şi am întâlnit ambele situaţii. În ceea ce mă priveşte , după cum se vede mai sus, umblu cu jumătăţi de măsură.

Mici cu portocală

Am fost , într-un final, la marele restaurant bucureştean La Mama. Zic "într-un final" pentru că am încercat de vreo două ori înainte şi de fiecare dată la intrare cineva a trebuit să mă pună la punct: "Fără rezervare, nu se poate." Prin urmare, am zis că nu mai calc acolo. Acum a fost urgent, adică trebuia să halesc ceva şi nu mi-a venit în cap niciun alt local din zonă.
S-a găsit loc şi fără rezervare. Mi-am luat mici. (Buni, n-am ce zice). Dar când mi-au adus farfuria, am avut o mare surpriză. Pe deasupra micilor puseseră, "ca să fie frumos", probabil, câteva felii de portocală. Da: mici cu portocale!!!!!! Deci, înţelegeţi, local select, nu tre să intre aici toţi ţăranii care nu ştie cum e cu frumosul.
Şi am mai avut o surpriză la final când a venit nota. Pâinea costa mai mult decât berea, mai mult decât 2 mici: 6,5 lei. Ce-i drept, ne aduseseră suficientă pâine. Cre că era vreun kil de pâine!!! În doi, am mâncat vreo 2 felii juma din cele 10-15.

Exit poll - rezultate finale

71% dintre vizitatorii acestui blog au considerat că răspunsul la întrebarea "De ce?" este, cum era şi normal, "Mâine". 21 % au optat pentru "D'aia", în timp ce 14 % sunt susţinători ai lui "Fiindcă". S-a strâns un total de 106 procente datorită imposibilităţii de decizie a unuia dintre votanţi, care, în cele din urmă, a bifat două variante.
Vă mulţumim pe acestă cale pentru votul dumneavoastră şi sperăm ca data viitoare să avem o prezenţă la urne sporită.