marți, august 19, 2008
joi, august 14, 2008
marți, august 12, 2008
My pony
Acesta este un foarte drăguţ ponei roz. L-am găsit pe blog la Eugen Suman. Gasiţi acolo şi un model de tricou.
Poate nu ştiaţi. Cel mai faimos ponei de pe mapamond a intrat în rândul lumii. Şi-a făcut blog .
Enjoy!
Minune: un manelist cu căşti
După ce a urcat în tramvai a băgat rapid mâna mâna în buzunar. Şi-a scos de acolo telefonul mobil. "Of, nu!", mi-am zis eu, disperat că voi audia, din nou, fără voia mea, muzici cu duşmani, bani şi fete dotate. Dar nu. El a băgat mâna într-un alt buzunar de unde a scos o pereche de căşti. A conectat căştile de la telefon, şi-a pus căştile la urechi şi... a apăsat pe play. Am auzit destul de clar cum cântăreţul zicea ceva de "cea mai nouă melodie" şi de "bani". Apoi orchestra a acoperit vocea solistului şi n-am mai înţeles niciun cuvânt. Auzeam doar un ritm. Îmi dădeam seama că omul ascultă manele, dar era aşa cum ştii că cel care stă lângă tine în tramvai, în metrou, în autobuz ascultă heavy metal sau pop sau tehno. El nu te obligă şi pe tine să asculţi muzica lui, dar cum volumul e dat la maxim e aproape imposibil să nu îşi dai seama ce gen preferă. A fost primul manelist cu căşti pe care l-am întâlnit în viaţa mea. Am văzut cu ochii mei minunea în tramvaiul 41. Dacă mi-ar povesti cineva întâmplarea asta, n-aş crede...
Până acum m-am pus la curent cu noile hituri ale genului prin intermediul telefoanelor date pe speaker în metrou sau autobuz, prin intermediul boxelor de la maşini şi cu ajutorul vecinilor care se strâng sâmbata la un mic în faţa blocului. Şi de fiecare dată îmi aduc aminte de o întâmplare din facultate, care mi se pare mie definitorie pentru acest gen de oameni.
La un moment dat, în timpul unui curs, a început să se audă prea tare, una din melodiile celebre cu duşmanii şi valoarea. Nu se mai înţelegea nimic din ce spunea profa. Adică în loc să auzim cum e cu Goldoni şi alte chestii d-astea boring, auzeam cum e cu băieţii şi duşmanii lor. Ne-am dus să închidem geamul, dar înainte am vrut să vedem cine ascultă muzică de asta. Pe pervaz erau două boxe imense îndreptate spre curte. Volumul dat la maxim. În curte: NIMENI.
Până acum m-am pus la curent cu noile hituri ale genului prin intermediul telefoanelor date pe speaker în metrou sau autobuz, prin intermediul boxelor de la maşini şi cu ajutorul vecinilor care se strâng sâmbata la un mic în faţa blocului. Şi de fiecare dată îmi aduc aminte de o întâmplare din facultate, care mi se pare mie definitorie pentru acest gen de oameni.
La un moment dat, în timpul unui curs, a început să se audă prea tare, una din melodiile celebre cu duşmanii şi valoarea. Nu se mai înţelegea nimic din ce spunea profa. Adică în loc să auzim cum e cu Goldoni şi alte chestii d-astea boring, auzeam cum e cu băieţii şi duşmanii lor. Ne-am dus să închidem geamul, dar înainte am vrut să vedem cine ascultă muzică de asta. Pe pervaz erau două boxe imense îndreptate spre curte. Volumul dat la maxim. În curte: NIMENI.
luni, august 11, 2008
Sînt o babă comunistă - Dan Lungu
Sunt convins că, de aş fi fost locuitor al unei alte ţări de prin Europa, cartea asta mi s-ar fi părut super-tare. Din punct de vedere al conţinutului are tot ce îi trebuie ca, după ce o citeşti, să îţi zici: "am aflat ceva despre România". Şi cum acest tip de lectură (să citeşti, de pildă, un autor chinez, nu numai pentru plăcerea lecturii în sine, ci şi ca să afli ceva despre China) este foarte la modă, îmi închipui că volumul va avea, în continuare, mare succes în afară. Bravo lui!
Avem pe de-o parte o descriere a vieţii în comunism: munca (= băut, jucat table, furat), cozi, bancuri din epocă, un episod cu pregătirile pentru vizita marelui conducător ş.a.m.d. Avem şi o bună perspectivă asupra vieţii post-comuniste: nostalgia, lipsa informaţiei despre atrocităţile regimului anterior urmată de stupoarea cu care se descoperă cine a fost turnătorul, sărăcirea bruscă, emigraţia. Am impresia, însă, că autorul a vrut să bifeze cât mai multe şi a uitat complet de personajul său principal. Dacă povestea e ok, "baba comunistă" nu prea e. Şi în cazul de faţă avem de-a face cu o naraţiune la persoana I. Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie îmi vine greu ca crede un personaj care zice : "la o bucată de noapte, m-am trezit năucă..." sau " secretarul alerga cu limba pe umăr după clienţi...".Dar tot e bine. Dacă prin interbelic, vesticii ne trimiteau produse inscripţionate cu "bon pour l'orient", putem să ne lăudăm şi noi acum că avem, în sfârşit, ceva "bon pour l'occident"...
miercuri, august 06, 2008
Goana după aur
Vreau să câştig şi io câteva milioane de dolari teoretici. Aşa că mi-am pus reclame. Sunt curios dacă printre anunţurile alea o să apară reclame la cărţi, filme, etc... Deocamdată avem maşini de spălat.
Celor care nu ştiu care-i poanta cu dolarii teoretici, le recomand vizionarea filmuleţului de mai jos. E un extras din South Park. Personajele merg să îşi ridice banii pentru un clip de succes de pe youtube şi i se întâlnesc acolo cu toate vedetele site-ului (including Numa-numa şi Laughing baby). În montaj apar şi secvenţe cu "vedetele" în clipurile originale. E bun pentru fraierii ca mine care nu-s la curent cu tot ce e super-cunoscut în lumea virtuală. Sau dacă aveţi timp şi chef, vedeţi mai bine întreg episodul Canada on strike. Îl găsiţi pe site-ul South Park.
Celor care nu ştiu care-i poanta cu dolarii teoretici, le recomand vizionarea filmuleţului de mai jos. E un extras din South Park. Personajele merg să îşi ridice banii pentru un clip de succes de pe youtube şi i se întâlnesc acolo cu toate vedetele site-ului (including Numa-numa şi Laughing baby). În montaj apar şi secvenţe cu "vedetele" în clipurile originale. E bun pentru fraierii ca mine care nu-s la curent cu tot ce e super-cunoscut în lumea virtuală. Sau dacă aveţi timp şi chef, vedeţi mai bine întreg episodul Canada on strike. Îl găsiţi pe site-ul South Park.
