Lepşe

După cum se vede, în ultima vreme am fost un blogger excesiv de constant şi productiv. Dar, într-un final, am decis că e cazul să răspund şi eu la cele două lepşe cu care eram dator.

îmi place/nu-mi place de la luciat

îmi: berea (ce surpriză, nu?) şi micii (deci am ce să mănânc la tot felul de ocazii şi în locuri în care altceva nu există în meniu)/să lenevesc/să fac lucruri pe care nu sunt obligat să le fac atunci când ar trebui să mă ocup de altceva

nu-mi: ştirile telenovelă (şi din păcate aproape că nu mai există ziare şi televiziuni care nu produc aşa ceva), să port costum (nici n-am), bucureştiul în 2008, ăia care se dau mari români şi mari creştini şi lista poate fi foarte lungă, dar nu am chef să mă gândesc acum la prea multe lucruri naşpa...

...dar chiar asta o să fac...

...pentru că...

...trebuie să răspund şi la provocarea adresată de dreamingjewel care zice să zic ce mă înspăimântă:

1. că într-o zi n-o să mai fie în lume decât manelişti (şi aici nu mă refer la ce muzică, ci la nesimţirea iubitorilor genului)
2. că într-o zi (există într-un poem românesc o fază asemănătoare, dar se pare că deja faza nu mai e demult numai literatură) o să mă omoare unul cu pistolul din dotare doar pentru că nu îi place fesul meu sau pentru că am cioc (apropo, am luat bătaie odată doar pentru că unora nu le-a plăcut fesul amicului alături de care mergeam pe stradă)

Pasăm mai departe către Dragoş şi White Noise şi Terorista (doar pe a doua că la prima au răspuns deja), către flu şi către cătălin sturza (pe amândouă sau măcar cea care îi incintă mai mult)