Anii '90 şi bucureştenii

Anii '80 şi bucureştenii, apărută în 2003, e una din cele mai mişto cărţi care descriu viaţa de zi cu zi în perioada comunistă. E o carte utilă şi pentru cei care au trecut prin perioada aia şi pentru cei nu ştiu nimic şi vor să afle cum era atunci. E făcută sub forma unui dicţionar. Dacă vrei să afli ce era aia C.A.R., Lăstun, Muncă patriotică sau cum era cu Cafeaua, cu Pachetul din străinătate, cu Kent-ul dai pur şi simplu la pagina respectivă şi găseşti una sau mai multe poveşti despre... Sau poţi să citeşti volumul cap-coadă. Recomandabil!
Nu înţeleg de ce la Anii '90 şi bucureştenii, publicată tot la Paideia şi făcută tot de oamenii de la MŢR, s-a renunţat la forma de dicţionar. În felul acesta, ajunge să fie una din tot mai numeroasele antologii tematice, adică una din cărţile alea în care mai mulţi oameni ne spun poveşti mai mult sau mai puţin interesante pe o temă dată. A nu se înţelege că aceste cărţi nu merită atenţie, dar conceptul iniţial al volumelor "anii " avea ceva în plus. Ceea ce are acum în plus volumul în cauză faţă de altele de acelaşi tip (nu faţă "anii 80") sunt vocile/ poveştile unor persoane ne-publice. Pe lângă aceştia sunt şi Zoe Petre, Filip Florian, alş, Viorel Moţoc şi alţii.
Mie cartea mi-a adus aminte de nişte chestii din anii ăia de care chiar uitasem (vezi postul anterior): de goana după marfa turcească, de cum stăteam în faţa televizorului aşteptând să se întrerupă programul ca să vedem reclame, de oamenii plecaţi "în afară" care povesteau cum stăteau juma de oră în WC pentru a găsi modul în care se trage apa. Sunt poveşti despre Piaţa Universităţii, despre mineriade (atât din punctul de vedere al celor care au bătut cât şi al celor care au luat bătaie), despre "afaceriştii" acelor ani, s.a.m.d. Lipsesc, în schimb, poveştile despre nebunia Dallas şi Sclava Izaura, seriale pe care cel puţin jumătate din populaţia României le aştepta cu sufletul la gură.