Cum am făcut grevă în '91

În timp ce citeam Anii '90 şi bucureştenii, mi-am adus aminte de o poveste din anii ăia. Mai exact, participarea mea la o grevă în '91. Eram în clasa a VI-a. Ministerul decisese ca şcoala din Drumul Taberei în care eram învăţam să fie desfiinţată, urmând ca elevii şi profesorii să fie mutaţi în şcoala alăturată. Adică peste gard. Acum decizia mi se pare logică, dar atunci... În şcoala de alături funcţionaseră până în 90 şi câteva clase ale unui liceu industrial. S-a decis ca acele clase de liceu industrial şi întregul liceu industrial aflat la 10 minute distanţă să fie mutate în clădirea în care funcţionam noi. În clădirea liceului industrial urma să fiinţeze un nou liceu teoretic, iar cele două şcoli generale situate una lângă cealaltă urmau să fie unite sub acelaşi acoperiş.
Dar şcoala de alături avea o reputaţie proastă. În afară de destul de mulţi repetenţi, se zvonea că acolo sunt furnici, că e mizerie (dar probabil că astea au fost inventate în timpul grevei). Părinţii şi profesorii s-au opus deciziei ministerului şi au refuzat să accepte mutarea. La 15 septembrie, noi am intrat în şcoala noastră şi am ocupat-o. O păzeam în ture. Elevii nu mergeau la şcoală pentru ore, ci doar pentru a ţine ocupat teritoriul. Adică veneau şi stăteau în bănci fără să facă nimic. Şi era mai multă linişte decât la ore. S-au organizat şi ceva proteste cu strigături, pancarte şi huiduieli în curtea şcolii, în faţa ministerului, în faţa televiziunii. Încet-încet, profesorii au început să se ducă la ore la şcoala alăturată. Probabil că îi ameninţaseră că nu le dau salariile, că îi dau afară. Aici erau nevoiţi să predea la pereţi. La propriu. Nu era niciun elev în clasă. Apoi, au început să apară şi elevii. Se făceau ore cu unu-doi elevi. Apoi au început să se sperie şi părinţii: că le rămâne copilul repetent, că pierde copilul materia... Aşa că, în cele din urmă, ne-am mutat. Prin noiembrie.
Eu, bineînţeles, am fost unul dintre cei care s-au dus la noua şcoala când greva era deja pe sfârşite. Nu pentru că mi-ar fi păsat în ce clădire trebuia să merg sau pentru că mi-ar fi fost frică de furnici. De altfel, nu cred că am stat vreodată în clasă ca să păzesc şcoala. ( La mitinguri am participat, în schimb. ) Dar era o senzaţie foarte plăcută dimineaţa: când ceilalţi se duceau la şcoală, eu mă duceam la fotbal. Trebuia să mă antrenez. Eram portarul cartierului şi tocmai mă transferasem la A.
La sfârşitul clasei a V-a, conducerea şcolii a a avut ideea "genială" să reîmpartă clasele în funcţie de medii. Cei mai buni intrau la A, iar cei mai slabi la F. Vă daţi seama că niciun profesor nu voia să predea la cei mai proşti, dar asta e altă discuţie... Eu eram la B. Cum peste tot în lume, după cum văzuserăm şi noi la televizor, se practicau transferurile, m-am transferat şi io la A, acolo unde erau şi cei mai buni fotbalişti. Culmea, ăia de la D,E,F erau slabi şi la fotbal. Cu fotbalul a mers bine, dar pe alte căi, adică pe bază de medii, nu am reuşit să ajung la A în anii următori. Însă greva, care a durat două luni, a fost una din cele mai frumoase perioade din istoria trecerii mele prin şcoli.

p.s. despre carte, cu proxima ocazie