"Supravietuitorul" - Sergiu Nicolaescu

Zarada îşi dă seama că nu mai sunt ţigări. După o discuţie penibilă, cu iubitul ei Cristian Vasile, încheiată cu geniala replică „Haide dragă că devenim prea siropoşi” (răul fusese deja făcut), Zarada, ca orice femeie care pleacă după ţigări, îşi pune pe ea un furou transparent. (Dacă nu v-aţi prins deja, Zarada era iniţial goală. Acest fapt nu a scăpat vajnicilor ziarişti de la unul din tabloide –nu mai ţin minte care. Muţi de admiraţie au aceştia au titrat cu litere de două şchioape pe prima pagină: „Ţiriac, ce noră ai!”). Înainte să iasă din casă, Zarada pune pe ea şi un palton. În curte, Zarada dă să îşi închidă paltonul. Nu ştiu cum se face că, pe stradă, paltonul e însă deschis. Şi ca orice femeie, Zarada se îndreaptă spre chioşc cu paltonul deschis fluturându-i deasupra furoului transparent. E o scenă din filmul făcut după toate regulile urechiste ale unicului, inegalabilului, marelui supravieţuitor S.N. (Zarada e Ileana Lazariuc, Cristian Vasile e Lucian Viziru. Comentariile sunt de prisos.)

Ajuns „într-un oraş din Europa” în 1978, Comisarul Moldovan este urmărit de două bande rivale. În aceste condiţii, este normal să poată arunca pe fereastră, fără probleme, omului său de jos o geantă cu 1 milion de dolari. Guess what? Nici una din bandele rivale nu va şti nici la final la cine e geanta aia, chiar dacă omul la care e milionu apare de mai multe ori pe lângă personajul nostru, chiar dacă personajul nostru scump şi drag e urmărit cu binocluri, s.a.m.d.

De remarcat este apariţia în cinematografia românească a unui actor ceh, căutat îndelung. El este interpretul Comisarului Moldovan în tinereţe. De semănat nu seamănă, dar măcar are vocea lui. S.N., care îl intepretează pe comisar la bătrâneţe face şi vocea comisarului tânăr. Adică Peter Falc dă din gură, în timp ce noi auzim o voce de om bătrân care nu se sincronizează deloc cu mişcările buzelor ăluia de-l vedem.

Foarte interesantă este şi apariţia Loredanei (soţia producătorului) care cântă incontinuu vreo 20 de minute. Şi oricât de bine sau prost ar cânta nu contează. Devine enervantă după a 2-a, a 3-a melodie, din vreo 10, din cauza lungimii şi inutilităţii secvenţei. Pur şi simplu, nu se mai termină. Recomand schimburile de focuri din cimitire (sunt două) şi o excepţională portretizare a lui Zavaidoc. Mai mult nu vă spun că nu vreau să vă stric supriza. Da cel mai bine ar fi să nu fiţi deloc curioşi, că n-aveţi de ce.

Comisarul Moldovan 2008 nu are, oricum, nicio legătură cu comisarii ăilalţi (putea foarte bine să-i zică Comisarul Gigel). Nici măcar pentru nostalgici nu e interesant. Cel mai rău e, vorba Iuliei Blaga, că a făcut din Comisar o victimă a Securităţii. Să nu uităm că seria iniţială e unul din produsele etalon ale epocii de aur.

P.S. Nu ştiu dacă din greşeala sau deliberat în film apare şi sucursala ING de lângă teatrul Odeon. (O parte din filmări au avut loc în faţa teatrului şi a hotelului de lângă). Şi după cum spuneam, acţiunea se petrece în 1978, undeva în Europa. ING a fost fondat în 1991.

Fotografii preluate de pe site-ul oficial:

http://www.supravietuitorul.ro/