Emo Liiceanu reloaded

Cu vreo lună-două în urmă domnul Liiceanu declara că îi pare rău că a făcut greşeala de a apărea la acelaşi post de televiziune la care apare şi Adrian Păunescu şi că nu va mai face această greşeală. Azi specialistul în lichele a stat vreo oră în studio la Realitatea.

Acelaşi post a dezbătut pe larg şi grava problemă Emo. N-am văzut. Dar vine nevastă-mea acasă şi îmi povesteşte cum au adunat în studio vreo 20 de "specialişti" şi un emo. "Îmi şi închipui cum a decurs şedinţa de redacţie", zice ea. "Îi chemăm pe ăştia dar trebuie neapărat să găsim şi un ciudat. Faceţi rost de un ciudat din ăsta!!!" Şi oamenii au făcut rost.

"Băi dragă, da maneliştii de ce nu se sinucid?", zice ea.

N-am găsit răspuns. Dar acum am altă treabă. Trebuie să îmi cer scuze faţă de oamenii de la Gândul care în ediţia de ieri nu au dat decât o ştire în legătură cu acest subiect. Se pare că azi şi-au dat seama că au pierdut subiectul şi în noua ediţie s-au pus pe treabă. Au şi un montaj de ăla frumos de la Pro.

Şi dacă tot a venit vorba, trebuie să vă fac o măturisire. La viaţa mea am fost un satanist de frunte. De prima oară când m-a văzut cu plete, mama mi-a zis că eu nu sunt normal. M-am dat cu sataniştii, a zis ea. Acum când am o chelie de invidiat, mama nu e de acord că mi-am lăsat cioc. Mama nu m-a înţeles niciodată. Îmi pare rău că nu m-am sinucis la timp. Apăream şi io în ziare. Aşa că vă rog pe voi fraţi satanişti cu chelie şi vreo doi copii de crescut, haideţi să ne reabilităm. Tre să facem ceva. Pe vremea noastră se purtau tricourile cu Metallica, nu frezele astea fistichii. Pe vremea nostră ne deprimam şi când ascultam folk. (Bine, hai, treacă de la mine, ne melancolizam sau... ne îmbătam, tot aia...) Nu lăsaţi puştii să ne-o ia înainte! Vă rog io frumos din tot sufletul meu emotiv de satanist ce sunt!