Tihna - Attila Bartis

E foarte important să citiţi Tihna în tihnă. Chiar merită, dar fragmentarea excesivă vă poate face să abandonaţi cartea după câteva pagini. La una-două-maxim cinci pagini autorul schimbă timpul povestirii. Şi niciodată nu reia ceea ce a mai povestit odată. Are pretenţia ca tu, biet cititor, să ţii minte perfect ceea ce s-a întâmplat cu 50 de pagini în urmă. Din cauza asta e foarte greu de urmărit, şi dacă la un moment dat ai scăpat ceva, asta e, el nu-ţi mai zice încă o dată.
Cum nu sunt foarte bun la reţinut numele personajelor, eu am încurcat sora cu iubita de nu ştiu câte ori. Şi nu sunt decât trei personaje feminine (importante) în tot romanul. Din fericire, personajul mamei e inconfundabil.
Am citit pe la alţii că romanul ar fi foarte violent. Mie nu mi s-a părut. Oi fi eu mai insenbibil. Ce-i drept sunt pe acolo un incest, neşte scene de sex de ţi se scoală păru-cap (nu de plăcere), o sinucidere etc... Dar nimic nu e plus. Nu e nimic care să pară forţat. E greu de digerat, dar merită.

A, dacă vreţi să aflaţi şi despre ce e vorba, uitati-vă pe la alţii.
Aici sau aici sau aici sau aici sau ...